Dezvoltare Faptul ca abordarea clasica nu mai functioneaza in programele de dezvoltare este deja o stire veche. S-au scris articole, s-au facut studii si interviuri nenumarate despre limitarile instruirii in clasa ca unic instrument de dezvoltare a angajatilor, insa, in continuare, bugete substantiale se aloca pe zona de transfer de cunostinte, de abilitati, fara a clarifica daca acestea sunt si cele care au impact direct in performanta.
Society idolizes the individual – from the star quarterback to the charismatic leaders of the modern business arena. But humanity’s greatest achievements – the Egyptian pyramids and Great Wall of China, the invention of modern medicine, the exploration of the outer reaches of the universe – are the result of collective effort.
High-performing teams can provide an undeniable advantage over the competition. However, most managers will tell you that although it is easy to put together a team with great potential, they rarely perform at their maximum capacity.
Why?
Societatea idolatrizeaza star-urile, de la fotbalisti renumiti la CEOs carismatici ai lumii de afaceri. Insa, realizarile marcante ale umanitatii sunt rezultatul unui efort colectiv.
Echipele cu rezultate bune pot asigura un avantaj de necontestat in fata concurentei. Totusi, cei mai multi manageri va vor spune ca, desi este usor sa alcatuiesti o echipa din oameni valorosi fiecare in parte, aceasta va actiona foarte rar la capacitatea maxima.
De ce?
Between the recovering economy, budget cutbacks, managers (not only HR managers) have a lot on their plates. Following are five of the biggest challenges keeping managers up at night, and what they can do to get back to sleep.
In a SilkRoad survey of more than 850 HR professionals, 51% of respondents said finding people is one of their primary concerns. Fair enough, especially considering our research shows more than half of new employees fail – typically costing their employers more than 150% of their annual salaries. Why is that failure rate so high? Employers are looking for the wrong things in their candidates.
Pe langa grijile legate de evolutia economiei si bugete, managerii (nu doar cei de resurse umane) au si cateva intrebari referitoare la oameni care nu ii lasa sa doarma noaptea. Acestea pot fi grupate in cinci categorii si pentru fiecare exista recomandari cu ceea ce ar putea face.
Discuţiile şi dezbaterile despre diferenţele dintre generaţii, despre cum ar trebui să abordăm generaţia Y în context organizaţional sau despre cum asigurăm o colaborare armonioasă între cele 3 generaţii prezente în momentul de faţă pe piaţa muncii (baby-bomers, generaţia X, generaţia Y) sunt tot mai prezente atât la nivel internaţional, dar şi în România.
Experţii estimează că în 2020, piaţa forţei de muncă va fi în proporţie de 40% acoperită de tinerii născuţii între anii 1980 şi 2000.
Chiar dacă au fost criticaţi ca fiind leneşi şi cred că li se cuvine totul, reprezentanţii generaţiei Y sunt angajaţii printre cei mai educaţi, foarte diverşi din punct de vedere etnic şi cultural şi cu o bună formare tehnologică care au pătruns pe piaţa muncii. Însă pentru a avea succes pe plan profesional este nevoie de un pic mai mult decât de educaţie şi de experienţă.
Leadership-ul este un subiect extrem de important atat din perspectiva vietii sociale, cat si din cea a vietii organizationale. Cand exista lideri competenti, organizatiile prospera. Cand leadership-ul este slab sau toxic, organizatiile esueaza. Din aceasta perspectiva, asigurarea in mod constant a unui esalon de viitori potentiali lideri (HIPO) este un aspect critic pentru continuitatea business-ului, sanatatea financiara si reputationala a unei companii.
Investitia in angajatii cu potential ridicat s-a dovedit o strategie corecta pentru cresterea performantei organizationale. Pe de alta parte, in continuare exista o confuzie legata de angajatii cu potential ridicat versus angajatii performanti. Studiile arata ca mai putin de 20% dintre angajatii performanti au si potential ridicat, in timp ce majoritatea angajatilor cu potential sunt si performanti.
Pepiniera de talente este gestionata prin intermediul diverselor procese de HR pentru a asigura nevoile organizatiei. Din aceasta pepiniera, aflata intr-o continua transformare, deriva mutarea angajatilor in diferite functii si roluri pentru a-i dezvolta si a asigura continuitatea business-ului. Din aceasta perspectiva, managementul talentelor este un proces care are menirea de a descoperi angajatii cu potential ridicat pentru a-i pregati din timp sa asigure succesiunea. Ideal, procesul incepe din faza de selectie, iar implicarea managerilor de departamente in acest proces este una esentiala. Statisticile arata ca organizatiile conduse de manageri competenti au de trei ori mai multe sanse de a-si pastra angajatii cu potential ridicat.
Angajamentul (engagement) nu este doar un cuvant la moda, ci are consecinte reale pentru angajati, clienti si companii. Cu mai mult de 6 milioane de site-uri web, 3.000 de carti si o multitudine de bloguri si articole dedicate subiectului este clar ca implicarea angajatilor reprezinta o preocupare majora. Cu toate acestea, un sondaj Gallup a aratat ca mai mult de 71% dintre angajatii din Statele Unite nu sunt implicati cu adevarat in jobul lor. Care este cauza acestei epidemii de angajament scazut? Si, mai ales, ce pot face companiile pentru a inversa aceasta situatie?
Industria IT romaneasca, ca orice industrie in care impactul calitatii oamenilor este foarte mare, nu face exceptie de la acesta tendinta. In prezent, este din ce in ce mai greu sa fie pastrati oamenii performanti in organizatii. Pentru a creste angajamentul, companiile pot utiliza instrumente valide de evaluare a personalitatii. Cu ajutorul acestora poate fi masurat angajamentul, pot fi imbunatatite practicile de angajare, pot fi dezvoltati managerii existenti sau pot fi promovate persoane noi. Va veti intreba probabil ce legatura au evaluarile de personalitate, ca prim pas in cresterea angajamentului oamenilor? Pentru a intelege ar trebui sa pornim de la factorii care declanseaza scaderea angajamentului.
Atunci cand am fost rugata de catre colegii mei sa scriu un articol pentru urmatorul newsletter despre evaluarile tip 360 feedback, initial am zis nu. Ce anume as mai putea adauga la un subiect atat de discutat, de dezbatut? Ce as putea sa spun mai mult decat faptul ca este o metoda de colectare structurata de feedback din partea sefului, egalilor, subalternilor si propriei persoane? Ca de obicei companiile o utilizeaza fie alaturi de procesul de evaluare a performantei, fie ca punct de pornire in crearea de planuri de dezvoltare, in zona de “soft skills”? Ca e o metoda care ofera participantului evaluat un bun prilej de auto-constientizare a modului in care e privit de ceilalti?
Tocmai de aceea am preferat sa zic pas acestui “chin” de a reinventa ce s-a tot scris pana acum. Dupa care mi-am amintit de toate trairile mele (in calitate de participant), atunci cand mi-am primit rapoartele anuale de 360 feedback. Si m-am gandit ca ar fi o buna ocazie sa ne concentram putin pe ce anume simte si traieste un participant atunci cand isi primeste un astfel de raport.
