Termenul de “coruptie” este, din pacate, in vocabularul uzual al nostru, al tuturor. Vorbim mult de coruptie, de la cazul Arthur Anderson pana la situatia din Zimbabwe. Oriunde ar fi, oriunde s-ar intampla, coruptia ne afecteaza.
Incepand cu 1990, organizatii internationale precum OCDE, FMI si Banca Mondiala au introdus masuri de monitorizare si sanctiuni stringente pentru cazurile de coruptie. Datorita acestui interes crescut si atentia comunitatii stiintifice s-a indreptat spre intelegerea fenomenului de coruptie.
In privinta definirii coruptiei, opiniile converg spre ideea generala de utilizare a unei puteri publice pentru obtinerea de beneficii private, fiind incluse comportamente precum: mita, delapidarea, obtinerea de comisioane ilegale. In cadrul acestei definitii, coruptia nu este limitata doar la puterea oficialilor guvernului asupra populatiei, ci asupra oricarei persoane care poate sa exercite putere asupra unei comunitati sau chiar industrii.
Anumite trasaturi individuale pot determina la nivel individual coruptia, insa la nivel de natiune, media nationala a acestor trasaturi nu este legata de rata nationala a coruptiei.
Personalitatea si coruptia la nivel individual au fost putin studiate. O parte semnificativa din cercetari s-a orientat catre analiza comportamentelor contraproductive. In privinta acestora, rezultatele obtinute au aratat existenta unei relatii moderate intre nivelul de constiinciozitate si agreabilitate si predispozitia de angajare in comportamente contraproductive pentru organizatie.
Nivelul de constiinciozitate reprezinta un bun predictor al deviantei organizationale (acte daunatoare impotriva organizatiei), iar nivelul de agreabilitate ca si predictor al deviantei interpersonale (acte daunatoare impotriva altor persoane la locul de munca). Insa exista o diferenta intre acte daunatoare in general si ceea ce inseamna coruptie.
Exista un numar redus de studii care trateaza problema infractionalitatii economice (white-collar crimes). Persoanele care comit astfel de acte pot sa fie descrise in termeni de personalitate ca fiind: sociabile, deschise, cu un nivel ridicat de toleranta, flexibile.
De cele mai multe ori, studiile legate de coruptie se bazeaza pe esantioane formate din persoane care se afla la baza sau la mijlocul ierarhiei organizationale si nu persoane din topul organizatiilor care se afla in pozitia de a comite acte de coruptie.
Organizatia kleptocratica nu este o idee abstracta sau un atribut al organizatiei. O organizatie este corupta pentru ca stakeholderii sunt corupti. In mod real, nu putem vorbi de organizatii corupte decat din perspectiva persoanelor din topul organizatiilor care sunt corupte. Nu putem spune despre compania Enron ca este corupta, insa putem spune ca Kenneth Lay (Founder Chiarman si exCEO), Jeffry Skilling (president & CEO) sau Andrew Fastow (CFO) ca au fost corupti. Similar nici despre WorldcCom insa despre Bernard Ebbers, da, mai ales dupa sentinta primita de 25 de ani de inchisoare.
In termeni de valori, persoanele care sunt orientate catre castiguri financiare, profit, si simultan au o predispozitie spre asumarea riscurilor, si indiferenti la reguli, politici si proceduri sunt cei mai predispusi de a se lasa corupti.
Sa luam exemplu lui Jeffrey Skilling, fostul CEO de la Enron, unde flexibilitatea sa, impatimirea pentru risc au dus la prabusirea uneia dintre cele mai mari companii. Mai mult pe parcursul scandalului precum si in timpul procesului, Skilling a negat cu maxima inocenta implicarea in prabusirea Enron, precum si paguba de sute de milioane de dolari.
Insa la nivel individual, pentru a prezice daca o persoana va fi corupta sau nu, personalitatea este un bun predictor.
Cristi Mihai
