Cât de cool este să fii smerit în afaceri
05 Iul 2017
Folclorul urban ne asigură că în orice psiholog există nevoia de a rezolva o problemă cu sine şi cu ceilalţi. Pentru că am învăţat în ultima decadă a vieţii mele să vorbesc mai puţin, în general, şi mai mult despre mine decât despre alţii, confirm că există o doză de adevăr.
În ultimii 15 ani de carieră am avut ocazia să lucrez şi să observ mii de lideri, din diverse companii. Așa am ajuns la concluzia că nu există o legătură între încrederea în sine şi competenţa reală, nu pentru că nu există suficienţi oameni modeşti sau realişti, ci pentru că majoritatea se văd mai buni decât sunt în realitate.
Literatura de tip pop psychology a luat avânt şi cum mediul virtual pătrunde în vieţile noastre urbane, nu poţi deschide Facebook sau e-mailul fără să „primeşti” informaţii de acest gen. Am înţeles din astfel de lecturi că există două avantaje ale încrederii pronunţate în sine: 1. te simţi bine să crezi că eşti mai bun decât ceilalţi, indiferent că poate e doar o iluzie şi 2. această iluzie te ajută (până la un punct) să îi convingi şi pe ceilalţi că eşti mai valoros decât eşti în realitate.
Pericolul încrederii exagerate în tine
Dar în doza excesivă de încredere în sine rezidă şi efecte negative accentuate. Nu de puţine ori, în mediul de business vedem glorificată ideea de a ignora ariile „întunecate” personale şi de a ne concentra strict pe calităţile pe care le avem. Ignorarea unor exagerări comportamentale, cum ar fi ego-ul gonflat, conduce la întreţinerea predispoziţiilor nocive.
Cercetările psihologilor arată că supraîncrederea în sine conduce la mai multe accidente rutiere, la un comportament de adicţie faţă de jocurile de noroc, alcool sau fumat (pentru că există iluzia că „mă pot oricând lăsa, nu există nu pot”) ori la o supraestimare a capacităţii de a plăti supraîmprumuturile făcute la bănci.
Încrederea exagerată în forţele proprii, display-ul de ego pe care îl vedem în conferinţele care devin target de promovare a produselor și serviciilor conduc la celebrarea unei culturi sociale narcisiste, care promovează confuzia dintre competenţele reale şi încrederea în forţele proprii, trăită subiectiv. Există atâţia diletanţi în orice profesie, atâţia angajaţi narcisici promovaţi ca manageri, pentru că sunt văzuţi la început ca fiind charismatici. În același timp, sunt prea puţine femei la top, pentru că ele sunt mai modeste, dar și atâţia adolescenţi orbiţi de dorinţa de a fi faimoşi – doar de dragul de a fi celebri şi a primi like-uri.
O lume mai smerită e o lume mai bună
Încrederea mai mică în sine are câteva avantaje-cheie pentru adaptare: ea este un semnal de alarmă care ne previne şi ne împiedică să facem lucruri necugetate sau riscante în viaţa de zi cu zi, dar şi în carieră şi afaceri; ne ajută să fim percepuţi ca fiind modeşti; ne ajută să luăm în seamă feedback-ul constructiv sau negativ al celor din jur, să ne dezvoltăm ca să reducem discrepanţa între ce vrem să fim şi ce suntem în realitate; nu în ultimul rând, ne face să fim mai plăcuţi celor din jur, mai deschiși la învăţare şi, în cele din urmă, să fim urmaţi.
Deci, cum cred eu că ar arăta o lume mai smerită în sfera businessului? Evident, ar fi una mult mai bună.
Articol de Madalina Balan preluat din numărul 238/iunie 2017 al Revistei CARIERE
