Coaching sau management? Stii cand sa faci un pas in afara?

07 Feb 2013

Cand sa fii inauntru si cand sa fii in afara? S-ar putea sa va intrebati: inauntru sau in afara a ce? Inauntrul sau in afara procesului managerial.

Managementul nu se intampla in vid sau in haos, este un proces (succesiune de actiuni, pasi, interventii prin care managerul prevede, organizeaza, coordoneaza, ia decizii si controleaza activitatea angajatilor, in vederea atingerii obiectivelor propuse) care se desfasoara intr-un timp si spatiu bine definite. Deci, am putea spune ca un manager trebuie sa fie inauntrul procesului (in continutul si desfasurarea actiunilor) atunci cand face management.

Mi-am propus in acest articol sa aduc o perspectiva proaspata despre management – jucandu-ma cu “a fi inauntru” si “a fi in afara” procesului managerial, subliniind impactul pe care coachingul il aduce la dezvoltarea acestui proces. Deci voi aborda cateva idei observate in practica mea de coach, in antrenamentele cu managerii – mai specific, ce se schimba atunci cand managerul adopta o pozitie de coaching pentru echipa lui. O noua perspectiva asupra unei vechi povesti.

Intr-o lume de business din ce in ce mai complexa si cu informatii din ce in ce mai multe, din punctul meu de vedere, nu cred ca avem nevoie de un nou mod de a face management sau de o noua teorie a managementului, ci cred ca avem nevoie de practica managementului.

Va propun un exercitiu: imaginati-va ca sunteti inotator si aveti obiectivul de a castiga urmatorul concurs de inot. Va antrenati in fiecare zi in piscina. Atata vreme cat sunteti in piscina, aveti doar perspectiva voastra din interior; nu aveti nicio perspectiva din afara: despre cum se misca bratele si picioarele tale in apa, care este dinamica ta pe o lungime de bazin (poate incepi in forta si obosesti pe la mijloc…) sau despre cum inoata altii.

Provocarea pe care am vazut-o la managerii cu care am lucrat era practicarea unui proces managerial simplu, avand o viziune atat dinauntrul procesului, cat si din afara acestuia.

Eu nu vad managementul separat de coaching – coachingul contribuie la dezvoltarea managementului, la largirea perspectivei de actiune, la scoaterea managerului din cand in cand, in afara pentru a vedea imaginea de ansamblu si relatiile care exista intre diverse parti ale intregului.

Cand managerii pe care i-am antrenat au invatat sa se dea din cand in cand un pas in spate, sa iasa in afara procesului, perspectivele capatate au avut un impact mare in evolutia lor ca manageri, dar si in evolutia echipei conduse si a obiectivelor asumate.

O perspectiva obtinuta din afara, de exemplu, este legata de invatare. Uneori, oamenii trebuie lasati sa faca greseli pentru a invata din ele. Putem sa ii invatam, putem sa le dam sfaturi sau sa ii supraveghem, insa experienta este cel mai bun invatator. Un manager bun se va da un pas in spate inainte sa sara ori de cate ori un angajat intampina dificultati. Vorbesc aici despre o competenta simpla si subtila, totodata, de a fi prezent pe proces si pentru echipa, fiind in acelasi timp detasat si putand observa si impactul actiunilor sale si a decide cum este cel mai util.

Sa stii cand sa lasi un angajat sa faca o greseala si sa stii cand sa intervii este o competenta foarte fina, de echilibru. Este o antrenare a limitelor: limita intre oportunitatea de invatare, dezvoltare si posibilul impact grav asupra angajatului, asupra echipei sau asupra companiei. Pe masura ce tu ca manager esti din ce in ce mai increzator in procesul pe care il faci si in competenta cu care il sustii, cu atat mai mult ii vei lasa pe cooechipierii tai sa ia propriile decizii. Postura de coach a managerului este mai degraba de creare a unui spatiu de lucru de incredere, in care participantul sa isi asume singur responsabilitatea pentru actiune. Cu cat managerul este mai increzator in proces si in competentele sale cu atat mai putin va interveni in spatiul de colaborare dintre el si angajati.

O alta perspectiva din afara este despre supraresponsabilizare - subresponsabilizare. Sa le spui angajatilor tai ce sa faca, cand sa faca, cum sa faca, chiar daca munciti impreuna de ceva vreme, este mai degraba o modalitate de a fi mai responsabil pentru actiune (ca manager) decat sunt angajatii. Constientizarea si schimbarea acestor tipare de actiune este in sfera de actiune a coachingului si este valoarea adaugata pe care o aduce procesului managerial.

Inceputul unei noi echipe, unui nou proiect, unui nou mandat etc. este un bun moment de a fi inauntrul procesului ca manager. La polul opus, etapa de maturitate a unei echipe sau a unui proiect (sau poate chiar sfarsitul) este un bun moment pentru a fi in afara procesului.

Din perspectiva mea, a fi “inauntru” si a fi “in afara” sunt cele 2 extreme ale unui proces de management sanatos si sustenabil – constientizarea momentului in care ai nevoie sa te dai un pas in spate sau in care trebuie sa fii prezent, fiind un efect al antrenamentului.

A avea o postura de coach in activitatea manageriala este un angajament permanent de a fi prezent pentru echipa, a merge impreuna pe acelasi drum, in aceeasi directie, cu un ritm sustenabil si avand mereu in vedere destinatia finala. Insa acest angajament are permanent nevoie de un observator, pentru ca uneori managerul merge impreuna pe acelasi drum catre obiectiv cu echipa, insa se poate ca el/ea sa fie cel care “poarta echipa in spate” sau, uneori, calea oamenilor sai (ei putand sa mearga pe drum cu o viteza mult mai mare, insa managerul nu intelege ce se intampla sau nu poate controla si astfel sta in calea lor).

Managerii sunt co-creatori ai procesului de evolutie organizationala. Si ei si angajatii au liber arbitru si pot face alegeri. Prin urmare, succesul echipei/organizatiei se bazeaza pe alegerile facute de manageri si de angajati – care, la randul lor, depind in totalitate de nivelul de constiinta de sine al celor implicati.

Vorbind despre constiinta de sine, nu ma refer la “sper ca parul meu arata bine”, ci, mai degraba, la calitatea de a fi, in acelasi timp, atat un participant in proces, cat si un observator al procesului. Specialistii in fizica cuantica ne spun ca actul de a observa schimba realitatea. Atunci cand se dau un pas in spate, ies in afara procesului pe care il fac zi de zi, managerii dezvolta competenta de a observa dinamica echipei, de a se observa pe ei insisi in relatie cu aceasta; adica de a dezvolta un mod constient de a conduce.

In mod paradoxal, acest nivel de constiinta cooperanta inseamna exprimarea la cel mai inalt nivel pentru individ si beneficiul maxim pentru intreg (organizatie).