Cu rabdarea treci si marea…
29 Mai 2012
Nu am rabdare ca angajatii mei sa termine de spus o propozitie. Stiu ce urmeaza sa spuna si nu vreau sa astept pana ce termina de spus! Imi pierd din ce in ce mai repede rabdarea cu oamenii care nu pot tine pasul mine. Prefer sa nu lucrez cu ei! Cred ca uneori sunt prea nerabdator cu privire la incompetenta unor angajati! Mi se pare o pierdere de timp sa ii citesc copilului meu aceeasi poveste pe care i-am mai citit-o si acum cateva zile!
Nu-mi place sa iau cina in oras. Stau in restaurant si-mi pierd cateva ore urmarind cum chelnerii curata mesele … As fi mai fericit sa mananc o pizza si sa urmaresc stirile acasa! Poate va suna cunoscute aceste cuvinte, le rostiti / ganditi voi insiva sau le auziti la cei din jurul vostru. Poate sunt momente cand simtiti ca nu mai aveti rabdare, nu puteti sta pe loc, vreti ca lucrurile sa se intample acum, nu maine, nu peste 1 luna sau 1 an… Atunci cand esti manager si esti si nerabdator, combinatia poate fi un cocktail exploziv.
Am lucrat ca si coach cu multi “middle managers” in ultima perioada si, la un moment dat, am constientizat ca cea mai des intalnita trasatura personala pe care acestia doreau sa o poata schimba era “nerabdarea”. Fara sa fie din aceeasi companie sau sa se cunoasca intre ei, obiectivele lor erau foarte mult legate de eficienta: folosirea eficienta a timpului sau a resurselor pe care le au, sa indeplineasca sarcini cat mai multe intr-un timp cat mai scurt sau cu oameni cat mai putini… Paradoxal, exact graba si nerabdarea erau cele care ii faceau sa fie mai putin eficienti, instrainandu-i de oamenii cu care lucreaza sau de familie.
Coachingul le-a adus constientizarea ca pentru a-si face treaba cum trebuie este necesar sa vada in ceilalti niste indivizi capabili, cu nevoi si capricii personale si cu care pot colabora. Asta ar insemna sa aiba incredere in ceilalti si nu sa se raporteze la ei ca si cum ar fi niste roboti insignifianti, a caror singura contributie consta in faptul ca pot sa se incadreze intr-un deadline sau ca pot sa livreze intr-o situatie anume.
Unul dintre comportamentele cel mai greu de “dezvatat” pe care l-am antrenat a fost faptul ca daca tu crezi ca te-ai lamurit cum merg lucrurile... devii foarte nerabdator cu aceia care inca nu le-au inteles. si asta chiar distruge relatiile!
Atunci cand investim prea multa energie la slujba, valoarea muncii creste in mintea noastra pana la punctul in care ajunge sa minimizeze orice altceva. Atentia se orienteaza excesiv de mult pe sarcini si mult prea putin pe oameni si relatii. Pana la urma si nerabdarea incepe sa aiba un impact negativ asupra deciziilor de afaceri. Lucrurile incep sa o ia razna cand te simti prea presat.
Cele mai multe decizii luate in procesul de coaching au fost de a-si da timp si spatiu de a actiona (in studiul creativitatii aceasta etapa se numeste “incubare” = acea activitate subliminala de procesare paralela ce se desfasoara in minte atunci cand nu incercam in mod constient sa rezolvam o problema). Unii si-au dat un ragaz de cateva zile pentru reflectie asupra unor situatii presante, ca sa ajunga sa vada problema din mai multe unghiuri, fara sa se forteze sa ia o decizie pe loc. Altii i-au implicat si pe cei din jur, delegand din activitati. Altii au invatat sa asculte mai mult.
Cu rabdarea treci si marea, spune o vorba din popor sau expresia pe care eu o folosesc cel mai des este legata de acceptarea procesului de evolutie “indiferent cati oameni sunt implicati sau cat de desteapta este mama, un copil tot in 9 luni se naste”. Intelepciunea populara ni se pare deseori simplista, dar tocmai simplitatea ei are de fapt valoare.
Rodica Obancea, Coaching Partner HART Consulting
Material publicat in Revista Cariere
