Dialog despre maturitatea manageriala
27 Iun 2012
Mi-as dori sa am langa mine oameni maturi, care fac ceea ce spun! Mi-as dori sa vad ca managerii mei nu cauta scuze, ci vin cu solutii la mine! Cam asa isi exprima in cateva cuvinte un director dorinta lui de a lucra cu manageri maturi. Si cand spun maturi, nu ma refer la senioritatea varstei (pentru ca sunt multi oameni care sunt in varsta, dar nu sunt neaparat si maturi), ci la maturitatea manageriala.
Am reflectat impreuna cu el la ce inseamna maturitatea unui manager si cum se vede de catre cei din jur sau in actiunile intreprinse. Dictionarul defineste maturitatea ca fiind un “stadiu inaintat de experienta, de insusire a cunostintelor; seriozitate, profunzime”; in biologie, maturitatea este “o stare de dezvoltare deplina a unui organ sau a unui organism intreg – samanta a parcurs un drum lung si a dat rod”.
Sau dupa cum spunea Ram Charam: “un sens al maturitati manageriale inseamna a gandi si a actiona ca un manager functional mai degraba decat un membru functional. Dar, mai inseamna si ca un manager trebuie sa adopte o perspectiva larga, deschisa, pe termen lung. Strategie pe termen lung, gandire vizionara pentru pozitia sa”.
Vorbind cu directorul respectiv, acesta a constientizat ca un impact foarte mare il are si el in maturitatea echipei manageriale. Maturitatea vine din esecuri, din succese, din actiuni concrete, din actiuni gresite – este o perspectiva multidimensionala dar este si un proces de evolutie.
Cum apare maturitatea? Din invatare sau din cunoastere? Din actiuni sau din lecturi instructive? Din laude sau din critici primite? Am conturat cateva idei mai jos, va invit sa contribuiti si voi…
O sa ma folosesc de o metafora pentru a explica evolutia. Te straduiesti din greu sa escaladezi Everestul. Este foarte periculos, moartea pandeste la fiecare pas, exista toate posibilitatile de a nu ajunge in varf, exista toate posibilitatile ca muntele sa te invinga. Sansa de a ajunge in varf este 1 la 100. Insa pe masura ce te apropii de varf, bucuria, satisfactia sunt tot mai mari. Ai castigat aceasta bucurie, ai platit pentru ea, nu ti-a dat-o nimeni degeaba. Cum ar fi,insa, daca ai cobori in varf dintr-un elicopter? Ai sta acolo, uitandu-te in jur, facand o poza si intrebandu-te ce cauti acolo? Dupa 5 minute ti-ai spune: “am facut-o si pe asta! Nu-i mare lucru de vazut aici!”
Revenind la dialogul meu cu directorul respectiv, el a constientizat ca “si-a plimbat managerii cu elicopterul”. Le-a asigurat toate conditiile de care au avut nevoie, a platit pentru toate trainingurile si conferintele la care au vrut sa participe, i-a menajat atunci cand faceau cate o “prostie” si sefii din head office aflau… Si-a dat seama ca trebuie sa ii lase sa plateasca pretul evolutiei. In viata nu obtinem nimic gratis, iar atunci cand obtinem este inutil. Trebuie sa platim, si cu cat platim mai mult, cu atat mai mult avem de castigat.
O alta perspectiva pe care o vad in directia maturitatii este aceea a diferentei dintre cunoastere si invatare. Cunoasterea este un fenomen pasiv, in timp ce invatarea este un proces viu. Copiii mici invata foarte repede. Intr-o familiei care se vorbesc mai multe limbi, copilul va invata toate acele limbi. Unei persoane adulte ii este greu sa invete o alta limba decat limba materna, pentru ca el trebuie sa stie gramatica, sa fie bine informat, sa citeasca despre… Sa inveti ceva nou, fie ca este o limba straina, un nou comportament, o noua abilitate, ai nevoie de disciplina. Disciplina nu este ceea ce tu (sau altii) te fortezi sa faci. Disciplina vine din interiorul tau, vine din acceptarea schimbarii pe care ai nevoie sa o faci. Nu este control. Controlul inseamna efort si, de obicei, te epuizeaza. La baza, cuvantul disciplina, inseamna capacitatea de a invata, de aici cuvantul discipol, invatacel. Omul disciplinat este omul care invata actionand, nu citind despre ceva. Managerul disciplinat este un manager matur.
Sunt multi manageri pe care i-am auzit spunand ca oamenii au nevoie de laude (spun doar ceea ce este pozitiv, evitand sa mentioneze ce nu a mers bine) si ca laudele, complimentele ii vor face sa fie mai motivati si sa munceasca mai bine; sau alti manageri care nu fac decat sa critice (spun doar ce este negativ) tot ceea ce fac angajatii. Insa cele doua comportamente sunt de fapt doua extreme, atunci cand doar lauzi, dezvoltarea este una artificiala, care la prima confruntare mai dura cu realitatea se va dezumfla, iar atunci cand doar critici are loc mai degraba o involutie. In contextul maturitatii, provocarea pe care o vad eu pentru manageri este sa celebreze succesele cu angajatii lor si sa confrunte angajatii atunci cand gresesc.
Imi aduc aminte de un citat despre maturitate care pe mine ma inspira: “maturitate inseamna sa stai intr-un loc de munca pana ai finalizat tot ce aveai de finalizat acolo, abilitatea sa faci o activitate fara sa fii supervizat, abilitatea sa ai bani fara sa ii cheltui, abilitatea sa treci peste o nedreptate fara sa vrei sa te razbuni”.
Rodica Obancea, Coaching Partner HART Consulting
Material publicat in Revista Cariere
