Dilema Psihologului

01 Iul 2013

Vasile Pavelcu, printre altii,  vorbea despre drama psihologiei ca disciplina. Desi, aceasta drama este departe de a nu mai fi un subiect actual, consider totusi ca ar fi o dezbatere prea abstracta, asa ca o sa ma refer la ceva mai concret.

Saptamana trecuta, mass-media si opinia publica dezbateau situatia tragica a accidentului din Muntenegru. Un caz nefericit care s-a soldat cu moartea a 18 persoane si ranirea altor 29. Presa a speculat diferite cauze, pe forumurile de pe internet diverse persoane ofereau opinii privind cauzele posibile ale accidentului: unii sustineau ca viteaza autocarului era prea mare, altii ca soferul era obosit, unele rapoarte sustineau ca soferul a avut o scurta perioada in care ar fi fost orbit datorita trecerii de la lumina la intuneric si, drept urmare, a pierdut controlul volanului etc.  Toate aceste cauze sunt legate de ceea ce noi, in psihologie, le numim diferente interindividuale.

Analizand legislatia in vigoare in special Ordinul nr. 447/2003 (actualizata) al Ministerului Transporturilor si anume Instructiunile privind examinarea medicala si psihologica a personalului din transporturi cu responsabilitati in siguranta circulatiei si a navigatiei, nu am putut sa nu fac o  comparatie sumara intre modul in care este definita examinarea medicala si examinarea psihologica. O sa dau un singur exemplu privind modul in care este definita examinarea medicala:

a) aparatul respirator: radiografie toraco - pulmonara, micro-radio-fotografie (MRF), probe functionale respiratorii: spirograma, volumul expirator maximum pe secunda, volumul inspirator maximum pe secunda, raportul Tiffneau si Pinettim obligatoriu pentru orice lucrator din subteran, durata apneei voluntare dupa o inspiratie normala;

b) aparatul cardiovascular: masurarea tensiunii arteriale in clino si ortostatism, la ambele brate; variatiile pulsului dupa 10 - 15 genuflexiuni si timpul de revenire la normal; radioscopie cardioaortica (ortodiagrama); examen de fund de ochi; electrocardiograma (EKG); obligatoriu peste 40 de ani, oscilometrie, ecocardiografie, analize de laborator. In raport cu valorile tensiunii arteriale constatate, in functie de varsta si coroborate cu datele clinice si paraclinice, diversele forme de hipertensiune arteriala se vor incadra, obligatoriu, in trei stadii de evolutie (I, II, III).

c) aparatul digestiv si anexe: examen radiologic: examen coproparazitologic, analize de laborator.

d)  boli de nutritie:

• diabet: glicemia, glicozuria (urina din 24 de ore);
• obezitate cu hipertensiune arteriala si insuficienta respiratorie.

Acesta este doar un fragment, examenul medical continuand a fi descris pe parcursul a inca 3 pagini.

In privinta examenului psihologic, obiectivul investigatiei este descris de urmatorul fragment:

Stabilirea stadiului de maturitate psihica si a existentei/inexistentei capacitatilor aptitudinale - atitudinale integrarii in responsabilitatile sigurantei circulatiei, responsabilitatile sigurantei circulatiei.

• Psiho-somatice: tonus dinamico-energetic, tipul de sistem nervos, vitalitate, dezvoltare psiho-constitutionala;
• Cognitiv-aptitudinale: capacitate de prelucrare a informatiei, de a invata si de a capitaliza informatia, de a rezolva probleme practice, tehnice, verbal-abstracte, sociale; particularitatile atentiei, memoriei, reprezentarea spatiala, aprecierea vitezelor si distantelor.
• Psiho-motrice: coordonarea oculo-motorie, organizarea abilitatilor motorii, reactivitatea complexa.
• Motivational-afective: maturitate, reactivitate emotionala, dispozitiile afective dominante, motivele activitatii interesele dominante, nivelul de aspiratie.
• Capacitatea reglatorie: perseverenta, spiritul de organizare si disciplina, atitudinea fata de activitate si gradul de independenta.
• Psiho-relationarea: sociabilitate, modul de a se raporta la ceilalti, de a rezolva conflictele interpersonale, stilul si capacitatea de autoafirmare, simtul civic.

Daca este sa privim lista de mai sus dintr-o perspectiva onesta, aceasta cuprinde o mare parte a ceea ce psihologia poate masura. Pentru investigatie, ordonata precizeaza ca pot fi utilizate toate metodele si tehnicile psihologice: de la anamneza, la teste si chestionare si pana la aparate de evaluare si observatie.

Situatia actuala nu este una usoara pentru un psiholog. Evaluarea  psihologica nu este neaparat considerata utila de catre populatie, resursele sunt limitate, preturile instrumentelor sunt de multe ori exagerate comparativ cu pretul platit de client, alteori nu exista metode consacrate pentru masurarea acelor concepte etc.  Si totusi, psihologul are o mare responsabilitate prin avizul pe care il elibereaza.  Asa cum reiese din anumite evenimente tragice, in mod indirect activitatea sa poate costa vieti. Probabil ca toti psihologii au avut in ultimele zile dilema aceasta. Cum iti poti desfasura activitatea in contextul actual astfel incat sa poti preintampina situatiile precum accidentul tragic din Muntenegru?

Cristi Mihai
Head of Psychology Department
HART Consulting