Puncte oarbe in leadership sau despre a avea “un nebun la curtea regelui”
15 Mai 2013
Un barbat si sotia lui se duc la circ. Acolo, vad o masinarie mare in care daca bagi cativa bani, masinaria iti spune ce varsta ai si ce fel de om esti. Barbatul, curios, pune o moneda in masinarie. Indata iese o bucata de hartie. O citeste cu voce tare “Esti inteligent si fermecator. Esti atat de fascinant, incat iti cad toate femeile la picioare!” Sotia lui intoarce biletul pe partea cealalta si ii spune “Stii ce? Nici macar varsta nu ti-a dat-o corect!”
Intr-o organizatie, cei care spun lucrurile asa cum le vad sunt destul de rari, pot fi chiar considerati nebuni. Atunci cand vorbim despre o cultura organizationala sanatoasa, sustenabila, vorbim si despre un mediu care sa permita existenta “nebunilor”. De-a lungul istoriei, au fost multe curti regale care au avut “nebuni” in preajma. Un nebun recurgea la giumbuslucuri ca sa-i aminteasca regelui ca puterea este trecatoare. “Nebunul curtii” are un rol istoric, fiind de-a lungul timpului un factor de stabilizare pentru rege, regina sau orice alt lider. El ii oglindeste liderului propria imagine sau oglindeste imaginea curtii regale. Precum nebunul regelui Lear, au existat si nebuni intelepti.
Nebunul despre care vorbesc in acesta articol, nu este conducatorul, ci exact rolul opus.
Din perspectiva mea, orice conducator are nevoie de cineva care, asemeni femeii din gluma de mai sus sau asemeni nebunului, sa fie in stare sa-i spuna lucrurile asa cum sunt, sa-i puna in fata o oglinda care sa-i infatiseze cu sinceritate deplina imaginea pe care o creeaza. Liderii sunt in pozitii vulnerabile, sunt investiti cu autoritate de catre cei care ii urmeaza, iar limita intre un comportament deraiant, toxic si un comportament sanatos, sustenabil si benefic organizatiei este destul de fina atunci cand esti investit cu putere si asteptari din partea celor din jur.
Voi extrapola nevoia de a avea in jur oameni care sa isi permita sa iti spuna ceea ce vad, iar tu sa iti permiti sa primesti ceea ce ceilalti spun ca vad, catre fiecare om, indiferent daca este intr-o pozitie de leadership sau nu.
Cateva intrebari in aceasta directie care merita un raspuns sincer:
- Cati astfel de oameni sunt in jurul tau acum?
- Cati dintre ei iti spun ceea ce nu vrei sa auzi?
Conducatorii nu sunt persoane atat de rationale pe cat si-ar dori angajatii lor. Exista o latura irationala a fiecarui manager si a fiecarui om, in general. Exista o latura ascunsa, irationala a comportamentului iar cu cat cat esti mai sus in ierarhia organizationala, cu atat ea este mai vizibila si are impact la un numar mai mare de oameni. Este foarte tentat sa spunem ca esecul unui conducator are la baza fortele externe sau ceea ce se intampla in exterior, dar putem gasi cauzele esecului mult mai aproape de noi, in “latura noastra umbrita”.
Imaginati-va de exemplu, ca sunteti seful unei organizatii si conduceti o sedinta a unui proiect important. Dupa sedinta, mai multi participanti va fac complimente despre cat de bine ati condus-o. Cred ca va face placere sa primiti acest feedback (carui om nu i-ar placea sa fie laudat pentru activitatea depusa!!!), dar poate ar fi util sa va intrebati ce se ascunde in spatele laudelor. Sa fie ei profund impresionati de modul exceptional in care ati condus sedinta? Sau sa incerce doar sa va faca placere? S-ar putea ca unii oameni doar sa va linguseasca, incercand astfel sa castige cateva bile albe pentru ei. Sau poate fi o zona “umbrita”. Daca sunteti un om caruia ii place oglindirea celor din jur, primirea unui feedback pozitiv este atat de placuta, incat s-ar putea sa ajungeti dependent de asta.
Ce poate spune acest exemplu? In primul rand ca toti conducatorii sunt inconjurati de “mincinosi”. Cei aflati in varful ierarhiei trebuie sa inteleaga ca multi dintre cei care li se subordoneaza ii “mint” intr-un grad sau altul, fie constient (din motive politice) fie inconstient (reactii automate). In situatiile in care exista o ierarhie, oamenii au tendinta naturala sa le spuna celor aflati mai sus ceea ce ei isi inchipuie ca liderii vor sa auda. Liderii care nu tin cont de acest lucru se inseala singuri. Managerii de nivel inalt risca sa constate la un moment dat, ca daca nu fac alegeri constiente (nu reflecteaza si filtreaza ceea ce primesc de la ceilalti), se vor trezi inconjurati doar de oameni care nu ii confrunta, nu le spun ceea ce vad de fapt, ci doar ceea ce cred ei ca vor sa auda.
Rolul unui lider este de a crea arhitectura si cultura organizationala care serveste cel mai bine obiectivelor organizationale dar si oamenilor. O arhitectura si o cultura in care sa existe obiective, procese, roluri clare dar si comunicarea directa, sincera, spatiu de reflectie si invatare din experientele pe care le au in drumul catre atingerea obiectivelor.
Rodica Obancea
Coaching Partner
HART Consulting
Un material publicat in Revista Cariere
